Adio, nulitatea actului juridic fictiv, bien venuto inopozabilitatea actului juridic încheiat în frauda creditorului

Profesioniștilor în domeniul justiției le este foarte bine cunoscut mijloc de apărare a drepturilor civile pe cale judiciară a acțiunii în constatarea nulității actului juridic fictiv (încheiat fără intenția de a produce efecte juridice).

Astfel, toate persoanele terțe, care aveau un interes născut și actual, erau în drept să solicite constatarea nulității unui act juridic încheiat cu scopul de a sustrage un bun/activ de la urmărirea silită din partea creditorilor.

Respectiv, jurisprudența națională genera argumente de fundamentare a soluției în admiterea unei asemenea acțiuni, după cum urmează: „exemplu clasic al actului juridic fictiv, aşa cum este explicat şi în comentariile la art. 221 Codul civil, actele juridice fictive şi cele simulate au menirea să creeze o aparenţă juridică pentru terţi şi implică o neconcordanţă intenţionată între voinţa reală şi voinţa declarată, această neconcordanţă are ca scop amăgirea terţilor. Motivele actelor juridice fictive şi simulate pot fi diferite: ocolirea unor dispoziţii legale imperative, fraudarea fiscului sau a creditorilor, ascunderea faţă de public a anumitor operaţii juridice etc. Actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţit art. 195 Codul civil, intenţia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi şi obligaţii civile. Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creând aparenţa existenţei actului juridic în realitate.”[1]

Începând cu data de 01.03.2019 (intrarea în vigoare a Codului Civil Nou), legiuitorul a consacrat un nou mijloc legal de apărare a drepturilor creditorilor pe cale judiciară, în cazul sustragerii bunurilor debitorului de la eventuala urmărire silită – acțiunea revocatorie (pauliană).  

Prin acţiunea revocatorie, creditorul poate cere declararea inopozabilității actelor juridice încheiate în frauda drepturilor sale de către debitor. Vizând inopozabilitatea acelor acte juridice, această acţiune este îndreptată atât împotriva debitorului, cât şi împotriva terţului care eventual a beneficiat de pe urma lor. Art. 895 Cod Civil stabilește două condiții pentru exercitarea acestui drept al creditorului:

1. Actul juridic să fie încheiat în dauna creditorului, manifestată prin împiedicarea satisfacerii integrale a drepturilor creditorului faţă de debitor;
2. Debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască că actul juridic va dăuna creditorului său.

Totuși, în cazul actului juridic cu titlu oneros, la alin. 2 al art. 895 Cod Civil, legiuitorul adaugă două condiții alternative (creditorul să facă dovada uneia dintre ele):

a) terţul contractant sau beneficiarul actului a cunoscut ori trebuia să cunoască că actul juridic va dăuna creditorului sau că el a fost încheiat cu intenţia de a dăuna creditorului; sau

b) dacă actul juridic a fost încheiat înainte de apariţia dreptului creditorului, terţul contractant sau beneficiarul actului juridic a cunoscut intenţia debitorului de a dăuna creditorilor în general.

Per a contrario, complicitatea terţului nu se cere în cazul contractelor cu titlu gratuit.

Spre deosebire la legislația română, în care este prevăzută expres condiția certitudinii creanței creditorului reclamant[2], Codul Civil moldovenesc (art. 895-899) nu stipulează faptul că, admiterea acțiunii în cauză este condiționată de proba unei creanțe certe a creditorului față de debitorul său -parte a contractului civil a cărui inopozabilitate față de creditor se solicită a fi declarată în instanță. Opțiunea legiuitorului moldav se vădește și prin contrapunerea dispozițiilor date cu cele privind acțiunea oblică. Astfel, în cazul acțiunii oblice (art. 892 alin. 3 Cod Civil), legiuitorul a stipulat expres condiția lichidității și exigibilității creanței creditorului-reclamant cel târziu la momentul examinării acțiunii.

Revenind la acțiunea revocatorie, extinderea posibilităților creditorilor de a obține o hotărâre judecătorească care să facă posibilă restabilirea acestora în drepturi (recuperarea creanțelor de la debitori) se vădește și prin reglementarea faptului că, creanța creditorului nu trebuie să fie neapărat exigibilă/ajunsă la scadență (art. 895 alin. 6 Cod Civil).

Deși este o instituție nouă, în privința căreia practica judecătorească este foarte sporadică și timidă, considerăm că acest mijloc de apărare pe cale judiciară a drepturilor creditorilor afectați prin diminuarea patrimoniului debitorilor în mod deliberat, cunoscând că actele juridice de dispoziție vor dăuna creditorilor, reprezintă un soluție legală, viabilă și optimă pentru creditori.

Printre primele hotărâri judecătorești definitive cu privire aplicarea instituției noi, se numără și o decizie a Curții de Apel Chișinău din 28 decembrie 2023[3]. La adoptarea soluției de menținerea a hotărârii instanței de fond de admitere a acțiunii revocatorii a reclamantului, instanța de apel a formulat următorul argument: „Chiar dacă A, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din zz/ll/aaaa și intentării acțiunii nu deținea o creanţa exigibilă, este îndreptățită să solicite conform art. 895 Codul civil, declararea inopozabilității faţă de ea a contractului de vânzare-cumpărare din zz/ll/aaaa pentru a nu împiedica o eventuală satisfacere a creanței față de X. Instanța de fond corect a punctat că, X și Y cunoșteau cu certitudine că contractul de vânzare-cumpărare din zz/ll/aaaa a fost încheiat cu intenţia de a dăuna societății A, având în vedere că X a administrat această întreprindere până la zz/ll/aaaa și că administratorul P i-a retras toate împuternicirile pe motivul cauzării de prejudicii materiale.”  

Precum ne-am exprimat și în fața instanțelor judecătorești, principiul opozabilității actelor juridice față de terți nu este unul imuabil, or, opozabilitatea poate fi răsturnată printr-un act judecătoresc, care, ulterior, se va nota în registrul public corespunzător.  

Consecințele declarării inopozabilității unui act juridic încheiat în dauna creditorilor sunt consacrate la art. 898 Cod Civil. Prin urmare, prin acțiunea revocatorie, la fel ca și în cazul acțiunii în constatarea nulității actului juridic fictiv, creditorul va trebui să formuleze și o solicitare privind efectul declarării inopozabilității actului juridic respectiv. Anume: indisponibilizarea bunului până la încetarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea revocatorie. Dacă terțul a achitat debitorului prețul real în schimbul bunului înstrăinat prin actul juridic fraudulos, creditorul va fi în drept să fie plătit din sumele obţinute din urmărirea prestaţiei primite de către terţul contractant sau beneficiar. Suma rămasă după satisfacerea creanţelor, se restituie terţului contractant sau, după caz, beneficiarului.

Dacă terțul contractant nu mai deține bunul obținut de la debitor prin încheierea actului juridic fraudulos, creditorul va fi în drept să urmărească valoarea bănească a prestației/a bunului în baza regulilor privind îmbogățirea nejustificată.  

Totuși, terţul contractant sau beneficiarul care a dobîndit ceva în baza actului juridic declarat inopozabil poate exclude urmărirea prestaţiei, plătind creditorului căruia profită admiterea acţiunii o sumă de bani egală cu dauna suferită de acesta din urmă prin încheierea şi executarea actului juridic.

[1] Decizia CSJ nr. 2ra-1646/15 din 19.08.2015 http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=21506

[2]    Art. 1.563. C. Civ. Român -  Creanţa trebuie să fie certă la data introducerii acţiunii. [CARTEA a V-a Despre obligaţii > TITLUL V Executarea obligaţiilor > CAPITOLUL III Mijloacele de protecţie a drepturilor creditorului > SECŢIUNEA a 3-a Acţiunea revocatorie]

[3] Detaliile vor putea fi publicate ulterior rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței de fond.

Avocat Elena Vintea

Senior Associate COBZAC & PARTNERS