În practică, contractul este adesea perceput ca o simplă formalitate, un document care trebuie „bifat” pentru ca o relație comercială sau juridică să poată începe. Realitatea este însă diferită: cele mai multe probleme apar după semnarea contractului, nu înainte. Atunci când apar neînțelegeri, întârzieri sau neexecutări, contractul rămâne principalul instrument prin care drepturile și obligațiile părților sunt analizate.
Un contract bine redactat și atent citit poate preveni litigii costisitoare sau, cel puțin, poate clarifica poziția fiecărei părți. Din acest motiv, este esențial ca atât persoanele fizice, cât și cele juridice să acorde o atenție sporită conținutului contractului înainte de semnare.
1. Cine sunt părțile contractului
Primul aspect care trebuie verificat este identitatea părților.
În cazul persoanelor fizice, este important ca datele de identificare să fie corecte și complete, iar persoana să aibă capacitate juridică de exercițiu.
În cazul persoanelor juridice, trebuie verificată: denumirea exactă a societății (conform registrului persoanelor juridice); codul fiscal / IDNO; cine semnează contractul și în ce calitate.
Un aspect frecvent întâlnit în practică este semnarea contractelor de către persoane care nu au drept de reprezentare sau au o împuternicire limitată. Spre exemplu, faptul că o persoană este salariat al persoanei juridice nu înseamnă neapărat că acesta are dreptul de a semna contracte din partea angajatorului. Un astfel de viciu poate afecta valabilitatea contractului sau duce la dificultăți serioase în executare.
2. Obiectul contractului – ce se promite concret
Obiectul contractului trebuie să fie clar, determinat și realizabil. Este esențial să fie descris explicit ce anume urmează să fie livrat, prestat sau transferat, în ce condiții și în ce limite.
Formulările generale sau ambigue lasă loc interpretărilor diferite și, ulterior, conflictelor. O regulă practică este următoarea: dacă o terță persoană nu poate înțelege exact obligațiile din contract, atunci formularea nu este suficient de clară.
3. Drepturile și obligațiile părților
Un contract echilibrat stabilește în mod clar atât drepturile, cât și obligațiile fiecărei părți. Este recomandat să se verifice dacă:
- obligațiile sunt proporționale;
- termenele și condițiile sunt stabilite pentru ambele părți;
- nu există obligații excesive pentru o parte și vagi pentru cealaltă.
Dezechilibrul contractual este o sursă frecventă de litigii.
4. Termenele de livrare, executare și plată
Termenele reprezintă un element-cheie al oricărui contract: termen de livrare / executare; termen de achitare; termene de notificare.
În practică, mulți agenți economici lucrează „după cutumă”, având termene aproximative de livrare și plată, fără a mai verifica de fiecare dată ce este prevăzut în contract. Această abordare poate avea consecințe serioase: penalități, dobânzi de întârziere sau chiar rezoluțiunea contractului, în funcție de gravitatea încălcării.
5. Prețul, modalitatea și locul de achitare
Este important să se verifice: dacă prețul este fix sau variabil; dacă include sau nu TVA; moneda de plată și cursul aplicabil; locul și modalitatea achitării.
Clauzele care permit modificarea unilaterală a prețului trebuie analizate cu atenție.
6. Penalitățile și răspunderea contractuală
Un alt aspect esențial este mărimea penalităților și condițiile în care acestea se aplică. Penalitățile disproporționate pot crea un risc financiar major, mai ales în contractele comerciale cu executare repetată.
Este recomandat să se analizeze dacă penalitățile sunt plafonate; sunt aplicabile pentru ambele părți; sunt proporționale cu încălcarea pentru care se percepe penalitatea.
7. Semnarea contractului pe fiecare pagină – recomandare din practică
În cazul contractelor voluminoase, semnarea fiecărei pagini este recomandată. Această practică reduce riscul ca una dintre părți să înlocuiască sau să modifice ulterior o anumită pagină. Din experiența practică, semnarea pe fiecare pagină poate evita necesitatea efectuării unor expertize în cadrul unui litigiu, expertize care pot prelungi semnificativ durata procesului și pot genera costuri suplimentare.
8. Clauze speciale care nu trebuie ignorate
Exclusivitatea sau neconcurența: Aceste clauze trebuie analizate în funcție de durată, teritoriu și impact asupra activității părții obligate.
Confidențialitatea: Este important să se stabilească ce informații sunt considerate confidențiale și pe ce durată.
9. Contractele bilingve – atenție la concordanța versiunilor
În cazul contractelor redactate în două sau mai multe limbi, este esențial ca toate versiunile lingvistice să coincidă. O atenție sporită trebuie acordată situațiilor în care contractul nu prevede expres care versiune prevalează în caz de neconcordanță.
Din practică, traducerea trebuie realizată de o persoană cu cunoștințe juridice, nu doar lingvistice. Mulți termeni juridici, deși pot fi traduşi mot-à-mot, nu corespund întotdeauna instituției sau instrumentului juridic care se dorește a fi aplicat. Aceste diferențe pot conduce la interpretări divergente și la aplicarea eronată a clauzelor contractuale. Asigurarea unei traduceri corecte și coerente este esențială pentru ca părțile să aibă aceeași înțelegere asupra obligațiilor asumate prin contract și pentru a evita litigii generate exclusiv de neconcordanțe terminologice.
10. Încetarea contractului
Un aspect frecvent ignorat este modul de încetare a contractului:
- cazurile de rezoluțiune;
- termenul de preaviz;
- consecințele financiare ale încetării.
Mulți se concentrează pe „cum intră” într-un contract, dar nu și pe „cum pot ieși” din acesta.
11. Competența și soluționarea litigiilor – atenție sporită
Clauza privind instanța competentă sau arbitrajul este una adesea igonorată de semnatari, care pornesc de la prezumția că nu se va ajunge la litigiu. Totuși, clauzele care reglemenetază instanța competentă și legea aplicabilă pot cauza multe bătăi de cap.
Din practică, este esențial să se verifice dacă:
- litigiile sunt soluționate de instanțele din țară sau din străinătate;
- este prevăzut un arbitraj;
- arbitrajul sau instanța se află într-o altă țară.
Costurile arbitrajelor internaționale sunt, de regulă, semnificativ mai mari, nu doar din perspectiva taxelor arbitrale, ci și a identificării unui avocat, a reprezentării și a deplasărilor.
În practică am întâlnit mai multe cazuri când competent era un tribunal arbitral/curte de arbitraj din altă țară. Clienții nici nu s-au uitat la clauzele referitor la competență, contractul fiind redactat de cocontractant. Astfel, clientul a fost pus în fața unor costuri extrem de ridicate pentru a-și valorifica drepturile, costuri care, în practică, deseori descurajează inițierea procedurii.
12. Toate ”înțelegerile” trebuie incluse în contract
Chiar și astăzi, mulți agenți economici consideră suficientă încheierea unui contract generic, bazându-se pe înțelegeri verbale cu directorul, administratorul sau un manager al companiei.
Această abordare este riscantă. Pe lângă faptul că înțelegerile verbale sunt dificil de probat, pot interveni schimbări de circumstanțe: schimbarea administratorului, revocarea unui manager sau reorganizarea companiei, mai ales în contractele pe termen lung. Regula de bază este simplă: tot ce este important pentru părți trebuie să se regăsească în contract.
13. De ce nu este recomandat ca AI-ul să redacteze sau să verifice singur contracte
Instrumentele bazate pe inteligență artificială pot fi utile pentru orientare generală, structurarea unor idei sau înțelegerea unor concepte juridice de bază. Totuși, nu este recomandat ca redactarea sau verificarea unui contract să fie lăsată exclusiv în seama AI-ului.
Din practică, contractele sunt profund dependente de:
- contextul concret al relației dintre părți;
- legislația aplicabilă și practica instanțelor;
- scopul economic real al tranzacției;
- riscurile specifice fiecărui domeniu de activitate.
AI-ul nu poate evalua pe deplin aceste elemente și nici nu poate anticipa toate consecințele juridice ale unor clauze aparent „standard”. Mai mult, AI-ul nu își asumă răspunderea pentru eventualele erori sau omisiuni.
Un jurist nu se limitează la corectarea formulărilor, ci analizează contractul prin prisma riscurilor, a practicii judiciare și a intereselor concrete ale clientului. Diferența esențială este că juristul adaptează contractul situației reale, nu doar unui model generic.
AI-ul poate fi un instrument de sprijin, dar nu poate înlocui analiza juridică profesionistă într-un domeniu în care consecințele pot fi financiare și juridice semnificative.
14. Rolul juristului și asumarea riscurilor
În practică, se aude frecvent afirmația: „voi, juriștii, nu știți cum se fac afacerile”. Totuși, rolul juristului nu este acela de a face afaceri în locul clientului, ci de a analiza și explica riscurile juridice, chiar și atunci când acestea par puțin probabile.
Decizia de a accepta sau nu anumite clauze este, în final, o decizie de afacere, care aparține clientului. A face afaceri înseamnă a-ți asuma riscuri. Rolul juristului este ca aceste riscuri să fie asumate informat, cu înțelegerea consecințelor și, pe cât posibil, cu măsuri de prevenire.
Juristul nu poate și nu trebuie să își asume riscuri în locul clientului.
Concluzie – un checklist esențial înainte de semnare
Înainte de a semna un contract, este recomandat să vă adresați următoarele întrebări:
- Știu exact cine este cealaltă parte și cine semnează în numele ei?
- Înțeleg clar ce trebuie să fac eu și ce trebuie să facă cealaltă parte?
- Sunt termenele de livrare și plată conforme cu realitatea activității mele, nu doar cu uzanțele informale?
- Cunosc mărimea penalităților și consecințele unei eventuale întârzieri?
- Știu unde și cum pot soluționa un litigiu și ce costuri implică acest lucru?
- Sunt toate înțelegerile importante incluse în contract, nu doar discutate verbal?
Un contract bine înțeles și asumat reduce considerabil riscurile și oferă predictibilitate relațiilor juridice și comerciale.
Disclaimer
Prezentul articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Fiecare situație contractuală are particularități proprii, iar aplicarea generală a unor reguli sau recomandări poate conduce la rezultate diferite. Pentru analizarea unui contract concret, este recomandată consultarea unui specialist în domeniu.