APLICABILITATEA PRACTICĂ A ACTELOR DE CONSTATARE A FAPTELOR ȘI STĂRILOR DE FAPT

De multe ori, într-un litigiu, problema nu este cine are dreptate, ci cine poate dovedi situația de fapt. Într-o societate în care realitatea se schimbă rapid, probele pot dispărea de la o zi la alta: o inundație se usucă, un gard mutat este pus la loc, sau un bun degradat este reparat. Soluția legală pentru a „îngheța” timpul în favoarea ta este Actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt.

Ce este, de fapt, un act de constatare?

  1. Actul de constatare este un document oficial întocmit de un executor judecătoresc, prin care se atestă în mod obiectiv existența unor fapte sau situații concrete la un moment dat.
  2. Este esențial să înțelegem că acest act nu reprezintă o executare silită și nici o hotărâre judecătorească. Executorul nu stabilește cine e vinovat și nici nu obligă pe nimeni la nimic; el funcționează ca un observator neutru care „consemnează doar ce vede, ce aude și ce măsoară”.
  3. Rolul acestui instrument este de a fixa o „circumstanță care poate avea relevanță juridică” înainte ca aceasta să se modifice, oferind o imagine fidelă a realității.

Cum vă poate ajuta concret?

  1. Principalul avantaj este prevenția și conservarea probelor. Actul este extrem de util atunci când există riscul ca o probă să dispară înainte de a începe un proces.
  2. Documentul are o forță probantă superioară: faptele constatate de executor beneficiază de o prezumție de veridicitate și „nu necesită a fi probate suplimentar”, fiind valabile până la proba contrară.
  3. Executorul poate folosi mijloace tehnice avansate pentru a întări forța actului: fotografii, înregistrări video sau dispozitive de măsurare, care sunt anexate la dosar. Acestea elimină discuțiile contradictorii despre „cum arăta situația” la momentul incidentului.
  4. Deși este folosit preponderent în cauze civile, acest instrument poate fi utilizat ca probă și în proceduri contravenționale sau penale, pentru a vă apăra drepturile.

Care este procedura de întocmire a actului?

  1. Totul începe cu o solicitare din partea dumneavoastră. Executorul analizează cererea și, dacă nu încalcă drepturile altora (cum ar fi intrarea forțată în spații private), se deplasează la fața locului.
  2. Executorul va descrie strict realitatea obiectivă, fără a-și da cu părerea și fără a trage concluzii juridice. El nu poate spune „vecinul a construit ilegal”, ci va consemna „există o construcție la distanța X de hotar”.
  3. Pentru a fi valabil, actul trebuie înregistrat obligatoriu la Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești (UNEJ) în termen de 5 zile. Această înregistrare îi conferă un număr unic și garantează că documentul nu a fost antedatat sau modificat ulterior.

Cât costă și cine plătește?

  1. Fiind un serviciu prestat de executor, întocmirea actului implică un cost care este suportat inițial de cel care îl solicită. Prețul acestor servicii, în funcție de complexitatea acestora este stabilit de executorul judecătoresc.
  2. Vestea bună pentru litigiile civile este că aceste costuri pot fi recuperate. Dacă folosiți actul într-un proces civil și câștigați, instanța poate obliga partea adversă să vă deconteze cheltuielile, considerându-le „cheltuieli necesare”.
  3. Trebuie reținut însă că, în cazul procedurilor contravenționale sau penale, aceste costuri rămân, de regulă, în sarcina dumneavoastră, fiind considerate măsuri de prevenție și apărare personală.

Exemple de litigii în care actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt are un impact semnificativ:

  1. Deși actul de constatare este, prin excelență, un instrument civil, versatilitatea sa îl face „o armă” redutabilă într-o varietate largă de litigii. Indiferent de ramura de drept, principiul rămâne același: actul fixează o realitate obiectivă la un moment dat, care devine o probă solidă în fața instanței.
  2. În litigiile civile și comerciale, impactul este cel mai frecvent și direct. Fie că vorbim despre nerespectarea clauzelor contractuale (ex: starea unui spațiu comercial la predare/primire) sau despre conflicte de vecinătate (ex: nerespectarea distanței gardului, scurgeri de apă), actul de constatare „îngheață” situația de fapt. În lipsa acestuia, odată ce reparațiile sunt făcute sau urmele șterse, probarea prejudiciului devine aproape imposibilă. Mai mult, în civil, costul acestui act poate fi recuperat de la partea adversă dacă câștigați procesul.
  3. În dreptul familiei, utilitatea actului este adesea subestimată, dar crucială. În procesele de divorț sau de partaj, executorul poate constata existența anumitor bunuri mobile în locuința comună înainte ca unul dintre soți să le înstrăineze sau să le ascundă. De asemenea, în litigiile privind încredințarea minorilor, se poate constata starea locuinței unuia dintre părinți pentru a dovedi condițiile improprii de trai, oferind instanței o imagine imparțială, dincolo de declarațiile subiective ale părților.
  4. În contenciosul administrativ, actul de constatare este vital în lupta cu birocrația sau abuzurile autorităților. De exemplu, în cazul unor demolări abuzive sau al unor lucrări publice care afectează proprietatea privată, constatarea stării de fapt înainte sau în timpul intervenției autorității poate face diferența dintre un dosar pierdut și obținerea unor despăgubiri. Actul servește ca o garanție a transparenței împotriva acțiunilor discreționare.
  5. În Penal și Contravențional, actul de constatare poate fi folosit atât pentru a formula o poziție de apărare puternică, cât și pentru a constata săvârșirea unor infracțiuni. În cazul infracțiunilor ecologice, actul de constatare poate fi folosit pentru a conserva probele necesare pentru partea apărării. În mediul online,  Certifică amenințările sau defăimarea pe rețelele sociale înainte ca mesajele să fie șterse.

Impactul asupra deciziei instanței este major datorită credibilității sporite a executorului. Judecătorul, pus în fața a două declarații contradictorii ale părților, va tinde să dea crezare actului întocmit de un profesionist independent, care răspunde pentru veridicitatea celor consemnate. Astfel, actul de constatare nu doar că simplifică procesul, dar de multe ori îl scurtează, determinând partea adversă să recunoască faptele evidente consemnate oficial. Consecvent, actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt elimină riscul „cuvântului meu împotriva cuvântului tău”. Judecătorul va înclina balanța în favoarea probei obiective, asumate de un executor judecătoresc independent, scurtând procesul și crescând șansele de victorie.

Scroll to Top